vineri, 27 iunie 2014

Vindecați sau condamnați (bandă desenată de Sorina Vazelina, realizată în cadrul campaniei „Support. Don't punish.”)

Lupta antidrog nu funcționează cum era de așteptat: în loc să dispară, consumul de droguri se extinde. La fel și bolile asociate consumului în condiții neigienice: HIV, hepatite, tuberculoză. Cei mai afectați sunt tinerii. Putem schimba lucrurile arătându-ne susținerea pentru schimbarea abordării actuale. Consumatorii de droguri au nevoie de sprijin, nu de pedepse!

RHRN lansează, cu ocazia Zilei mondiale de sprijin pentru persoanele afectate de consumul de droguri, banda desenată „Condamnați sau vindecați”, prin care sunt ilustrate efectele prohibiției și sunt expuse alternative la politica actuală ce și-a atins limitele și se impune a fi schimbată.





miercuri, 25 iunie 2014

Cum poți călători în străinatate dacă ești pacient într-un program de tratament substitutiv cu metadonă



Acum o lună am trimis către Direcția de Supraveghere și Control Vamal o cerere de informații de interes public în care întrebam care sunt prevederile legale privind circulația persoanelor care urmează un tratament pentru dependența de opiacee (în principal heroină).

Conform legislației românești, un pacient aflat în tratament substitutiv își poate lua tratamentul cu el dacă călătorește în afara graniței dacă poate dovedi proveniența medicamentelor și faptul că este pacient. Aceeași prevedere este valabilă și pentru cetățeni străini care vizitează România, diferența fiind că aceștia trebuie să obțină documentele doveditoare de la autoritățile din țara unde domiciliază.

Răspunsul Directiei poate fi citit aici: http://rhrn.ro/public/uploads/file/237/dgv-trecerea-granitei-cu-medicamente-care-contin-substante-psihotrope.pdf 

Dependenții de heroină sunt forțați să spele pe jos prin secțiile de poliție (articol de Mihai Popescu)

Când citesc un material legat de consumatorii de heroină, mă confrunt cu două tonuri, care-mi vin probabil în minte de la faptul că mă uit la prea multe jurnale TV: unul de tânguială patetică cu un sunet de fundal de viori și unul de înfierare arogantă și suficientă. Pentru că nu-mi place niciunul dintre ele, o să încerc să prezint un pic altfel problema.
În București sunt, conform Agenției Naționale Antidrog, circa zece mii de heroinomani. Deși numărul este în scădere, mulți sunt pur și simplu consumatori vechi care trec pe etnobotanice injectabile și mai periculoase. Ca atare, numărul de oameni infectați cu HIV în urma consumului de droguri injectabile e în creștere cu 25%, asta în 2012. Teoretic, politica statului merge și la noi pe direcția normală în care consumatorilor li se dau seringi și li se oferă alternative de tratament prin metadonă. Dar practic, autoritățile din stradă care au contact cu dependenții, nu au o atitudine diferită față de acum zece ani, dovadă și tânărul care a fost omorât în bătaie într-o secție de poliție, în luna martie. Chiar și cele opt sute de mii de seringi cumpărate de ANA anul trecut s-au dovedit atât de proaste, încât mulți dintre consumatori au refuzat să le folosească. În general mentalitatea față de oamenii ăștia a rămas una rudimentară, de tipul „drogații naibii, și-au făcut-o cu mâna lor”, ceea ce e ca și cum ai spune că ăia 350 de mii de români diagnosticați cu boli de inimă, care au ajuns așa pentru că au urmat dieta tradițională de friptane cu slană și practică doar aruncatul cu privirea ca sport, n-ar merita tratament medical, că doar nu i-a îndopat nimeni forțat.
Că să aflu mai multe despre despre situație, dar şi pentru că pe 26 iunie este Ziua Mondială Antidrog, m-am dus la centrul Caracuda din Ferentari, unde cei de la organizația Carusel oferă seringi și ajutor medical și social consumatorilor, de trei ori pe săptămână. Unul dintre cele mai bune exemple de absurditate ale statului român de care am auzit acolo, este că singurul mod în care i se poate face buletin unui om al străzii, ca să-l bagi la tratamentul pe metadonă, este dacă îi dă un sectorist o amendă sau un avertisment că doarme pe spațiul public.

miercuri, 18 iunie 2014

Cerere de ofertă pentru webdesign




Asociația RHRN – Romanian Harm Reduction Network reînnoiește site-ul Comitetului Național de Coordonare a Programelor HIV/SIDA și Tuberculoză (CNC-FG) și serviciile de hosting pentru acesta.
                                                                    
Prin prezenta solicităm o ofertă, cu toate discounturile incluse, pentru crearea unui site modern, cu panou de administrare eficient și cât mai simplu de utilizat, cu posibilitatea de upload a documentelor, de stabilire a întâlnirilor, newsletter, versiune în engleză și română, vot electronic și cu posibilitatea de a adăuga alte asemenea aplicații pe măsura nevoilor. Structura ar trebui să fie similară cu http://www.ccmromania-gfatm.com. Vă rugăm să menționați și costurile de întreținere sau modificare a site-ului și suport tehnic după terminarea proiectului.


Termenul de depunere a ofertelor este 26.06.2014, ora 18 prin e-mail la adresa drosca@rhrn.ro. Ofertele primite după această dată nu vor mai fi luate în considerare! 

Relații la tel: 0726 389 604, e-mail: drosca@rhrn.ro.

vineri, 6 iunie 2014

Eu ♥ Cupru

Treaba a fost cam așa:
Șapte metri de cablu de la Romtelecom
=
șase sute de mii
=
trei plicuri de etnobotanice
=
un an de pușcărie.
tzeava2

Șapte metri de cablu

De fiecare dată când băga legale, Adi vedea cupru peste tot, așa că se ducea să fure cupru, se urca pe stâlpi, prin pomi, tăia cablurile. Avea și o sfoară legată cu un pietroi la capăt, o arunca peste cabluri, le rupea.
Ochii îi lucesc roșiatic și acuma când aude cuvântul. Cu-pru. Se uită spre caloriferul din birou, cel mai banal calorifer din lume, așezat sub cea mai banală fereastră. Dacă ar fi fost acum vreo trei ani și dacă știa că e din cupru, mamă, stătea trei zile, dormea lângă el, până-l desfăcea.
Îi era frică să fure. Bine, la început îi era frică, că după aia și-a zis că e panică de la droguri și și-a văzut de treabă. Cel mai mult îi plăceau cablurile de la Romtelecom, alea groase:
După ce le ardeam știi cât de marfă se desfăceau? Ziceai că-i coamă de cal. Și-l luam, îl răsuceam, stăteam câte o oră-două cu ele. Se făcea mai greu. Că cuprul, dacă-l întinzi, se întinde. Îl mai răsucești, iar îl întinzi, se face mai greu. După ce-l udam pe-o parte și pe alta îl dădeam prin nisip, pac, îl răsuceam. Mai băgam și nisip d-ăla. De la trei kile ajungeam la șapte-opt kile. Îl băteam, dădeam cu el de pământ, făceam câte o minge d-aia de cupru, mă realizam pe ziua aia.
Într-o zi, a scos toată instalația electrică din casă. A rupt peretele, pe unde venea firul, și a scos cablul. Metal de culoare roșcată, foarte bun conducător de electricitate și căldură, element cu numărul atomic 29 în tabelul periodic. Cuprul e mișto, chiar și când te lasă pe întuneric.

Șase sute de mii

Bani au fost. În 2001 era ospătar într-o discotecă din Herăstrău, cu salon de tenis, restaurant, târfe, tot ce trebuie. Adi trecea pe la mese cu meniul, după aia te întreba discret dacă vrei o damă de consumație. Și te consuma aia de te-nnebunea, rămâneai falit. Pentru fiecare client agățat, Adi primea câte 15 dolari comision. Adică la cinci femei pe seară lua garantat 75 de dolari, plus șpaga care venea de la masă.
Prostituatele învârteau cocaină și alte chestii, i-au dat și lui. Arătau bine, te încântai, n-aveai cum să refuzi. N-a fost drog pe care să nu-l încerce, dar s-a oprit la heroină. După trei luni a început să tragă cu gramul: un gram la două zile, jumate de gram la muncă și jumate a doua zi, când era liber. În viața lui Adi, perfect împărțită în grame, a intervenit însă o conjunctură politică nefavorabilă.
Turnurile Gemene s-au făcut moloz, apoi s-a împrăștiat putoare de război peste lume, iar heroina a dispărut aproape complet de pe piața românească. Ce se găsea era de vreo șase ori mai scump. Ține minte că zicea ca prostu’: “ia uite mă, am câteva luni de când m-am apucat și am răuri că ăștia [fac război]…“. Plus că după aia au descins mascații în Herăstrău, au pus sigiliu pe local și s-a dus dracului toată învârteala. Într-un an de zile s-a despărțit și de nevastă, tot tacâmul. Noroc că n-apucase să facă vreun copil, că-l nenorocea și pe ăla.
Devenise prea scump la țigară, așa că a început să bage în venă. Iar în momentele alea, nu mai cunoștea pe nimeni din casă. Pe frate-su mai mare îl alerga pe hol cu cuțitul, zicea că-i milițian sub acoperire. Că uneori frate-su mai întreba, de curiozitate: “Bă, Adriane, ce înțelegi prin asta? De ce vrei tu numai cupru?” Gata, ăsta e polițist.
De maică-sa nu se mai ferea. Când era frig rău, abia îi ieșeau venele lângă sobă, așa că băga cu ea de față. “Și-i ziceam lu’ mama: «Întoarce-te și tu invers, că nu pot să fac», și se întorcea, săraca.” După aia au apărut legalele, care i-au mâncat creierii de tot.

Trei plicuri de etnobotanice

Legalele astea nu știu ce-aveau în ele, dar aveau. Băgam direct: ridicam bluza și băgam, că tot mă lua. Nu mă ținea mult, dar știam că până ajung acasă își face efectul. Te puneam pe tine să-mi fixezi acul aicea, eu mă încordam în gât, trăgeam și [când auzeam] «da bă, a luat sânge», băgam. Unii mureau pe loc atunci. (…) Acuma era treaz, vorbeam cu el, și cum își făcea, cum murea.
Alții mureau mai încet, prin spitale, cu câte o pungă legată de burtă. Pe mulți îi lăsau plămânii, rinichii. Adi n-avea dintr-astea, dar uita. Uita să bea apă, uita unde și-a pus seringa. “Mi-am făcut eu pliculețul și mi-am pus seringa așa [sub buza de jos]. Și vorbeam cu ăla: «Bă, tu mi-ai furat seringa, n-o mai găsesc.» «Ce seringă, bă, tu ești prost la cap?» Și cum vorbeam, nu trebuia să-mi dau seama? Am început să plâng atuncea: «Uite, nu mai realizez…».
Ca drogat era pervers, acum își dă seama. Îl bătea pe unul, chiar dacă vedea că-i terminat. Era prieten cu ăla care avea bani, la fel cum alții se lipeau de el când era cazul. Nu se droga niciodată singur, pentru că i se făcea frică. Odată era singur și s-a speriat de o frunză. Se drogase și bătea vântul. Și a auzit în spatele lui: shhhh. Ei, toată ziua s-a speriat de frunzele alea.
Acum, de când s-a lăsat de heroină și legale, s-a făcut milos. “Plâng din orice. Și un film: dacă văd «Titanicul», eu plâng. Am devenit așa, sensibil rău. Nu știu, cred că mi-a afectat creierii.

Un an de pușcărie

Prima dată a ajuns la pușcărie în 2006. Furase un videoproiector de la Media Galaxy, 85 de milioane era atunci. Era “primar” (n.r.  - la prima pedeapsă), dar a depășit maximul prejudiciului cu mult. Într-o seară de decembrie, după trei luni de Jilava, a vorbit cu maică-sa la telefon, că-i aprobaseră televizor și plapumă.
A doua zi dimineață, a sunat-o la muncă să-i zică să vină. După-masă, [își pocnește genunchii] maică-sa a murit. A făcut infarct, ceva, habar n-are nici acum. Taică-su murise când Adi era în armată, maică-sa s-a dus când era în pușcărie.
Nu l-au lăsat să meargă acasă, la înmormântare. În mod normal, ai voie să ieși câteva zile când ai o rudă bolnavă, dar în cazul lui nu s-a aplicat nici pentru deces, pentru că era cunoscut drept consumator de droguri.
Au preferat să pună un hoț planton lângă el, când le-a zis că se omoară. Și în somn, avea pe unul care stătea și-l păzea permanent. Nici țigări n-avea voie să-și cumpere. Când voia să fumeze, îi dădea ăla, nu era problemă. “Și după aia, în următoarea lună de zile, mi-am revenit: «Bă, asta e: morții cu morții, viii cu viii.» M-am obișnuit cu ideea, că așa e omu’. Că dacă mă omoram, până la urmă ce făceam? Rămânea frate-miu singur.
adi3
A doua oară, în 2012, când a căzut pentru furtul de cupru, s-a bucurat. Pușcăria l-a salvat, practic. Avea 48 de kile la intrare, se uscase de tot. Când a ajuns în spitalul penitenciarului, cânta imnul României, căuta seringi sub saltea. I-au pus o branulă în gât, că nu găseau altă venă, și i-au băgat vitamine și alte chestii. În câteva luni s-a dublat aproape, a ajuns la 84 de kile, s-a pus pe picioare.
Înainte să se elibereze, a dat un test psihologic, ăla cu pomul. A desenat pomul cu rădăcină cu tot și psihologul i-a zis că asta înseamnă că e totuși înrădăcinat în ceva, deci poate să-și revină. Atâta doar că avea niște crengi întrerupte.
Abia după ce-a ieșit a aflat că are HIV. Înainte i-a fost prea frică să afle și n-a vrut să facă analize. Nu prea mai are frici. Merge la biserică la Sfântul Anton în fiecare marți. Dă acatist și aprinde câte o lumânare, pentru că acolo se ducea maică-sa înainte să moară. După asta trece pe la centrul ARENA, aflat în curtea Institutului “Matei Balș”, să-și ia metadona, ca să poată funcționa liniștit în restul zilei. După aia își caută de muncă.
A avut serviciu până acum vreo trei săptămâni. Aducea marfă pentru două supermarketuri. Făcea piața la Pucheni și o împărțea apoi între magazine, cu fișă, semnătură, tot ce trebuie. Lua șase milioane și mai primea câte ceva de mâncare, niște cereale cu lapte d-alea, că-i plăceau. Și țigări. Era OK, din banii ăia și-a luat o plasmă și tabletă.
Dar l-a mâncat în cur să ceară o adeverință de angajat. Dacă o aducea la centrul de metadonă, nu mai trebuia să vină în fiecare zi până la centru, i-ar fi dat pastile pentru mai multe zile. “La muncă am zis că fac un tratament cu substituție. Știam eu că știe [patroana] de substituție, futu-o-n gură pe gâtul mă-sii? Și zice: «Tu te-ai drogat?» Zic: «Da». Am vrut să fiu corect, știi?
L-au dat afară, au zis că sunt lipsuri în gestiune. Știau că fusese în pușcărie și aia n-a fost o problemă, cu drogurile a fost însă altceva. Cu substituția, adică.
Dimineață a fost să-și facă poză pentru buletinul cel nou, ălălalt a expirat deja și i-e teamă să nu-i zică fetele de la ARENA că nu poate lua metadona fără. Acuma o să meargă la biserică și după aia se duce acasă, să-l înnebunească pe frate-su de cap. Frate-su nu-l suportă pentru că s-a drogat, și nu-l suportă pentru că are limbariță. Dar toată lumea trebuie să trăiască și să vorbească, atâta viață câtă e.
Poate mai târziu se duce să-și caute de muncă. Mai mult de aia și-a vândut tableta, ca să poată ieși din casă. O să găsească el ceva, la o spălătorie și tot își găsește. Dacă se ținea de meseria lui, era demult pe vreun vas de croazieră. Dar tre să știi să iei o comandă, îți trebuie un pic de engleză, altfel nu te bagă nimeni, frate.
tzeava2
Un reportaj de Vlad Odobescu
Ilustrații: Sorina Vazelina

Romanian Harm Reduction Network organizează un program de burse pentru jurnalişti. Articolele vor avea ca temă consumul de droguri în România şi modul în care sunt trataţi beneficiarii programelor de schimb de seringi şi tratament substitutiv. Mai multe detalii: http://rhrnnews.blogspot.com/2014/06/bursele-rhrn-pentru-jurnalisti.html
(Sursă: http://casajurnalistului.ro/eu-iubesc-cupru/)

joi, 5 iunie 2014

Bursele RHRN pentru jurnaliști


Romanian Harm Reduction Network (RHRN) organizează un program de burse pentru jurnaliști. Articolele vor avea ca temă consumul de droguri în România și în special modul în care sunt tratați beneficiarii programelor de schimb de seringi și tratament substitutiv.   
În condițiile în care autoritățile române acordă fonduri insuficiente pentru programele de harm reduction, numărul infectărilor cu HIV a crescut cu aproape 300% în ultimii ani. Dacă în 2007-2010 s-au înregistrat 28 de noi cazuri, numărul îmbolnăvirilor semnalate între 2011 și 2013 a fost de peste 600. În momentul de față, fenomenul e puțin reflectat în presă. Iar atunci când apar materiale pe acest subiect, unele arată cam așa (http://www.libertatea.ro/detalii/articol/imagini-socante-odata-scapati-drogati-gara-de-nord-video-494207.html). 
Vă propunem să ilustrați această problemă prin intermediul unor reportaje, portrete sau investigații publicate în ziare, reviste sau pe platforme online. RHRN pune la dispoziție trei burse a câte 450 de dolari și surse de informații pentru realizarea documentării.

DATA-LIMITĂ:
Așteptăm propunerile până pe 24 iunie 2014, inclusiv.

MEMBRII JURIULUI:
- Valentin Simionov;
- Vlad Odobescu;
- Cristina Lica;
- Elena Stancu.

CONDIȚII:
Pentru a participa la concurs, vă invităm să trimiteți:
- o scurtă prezentare a proiectului (nu mai mult de 150 de cuvinte), alături de un calendar al documentării.
- Curriculum Vitae.

Aplicațiile pot fi trimise până la data de 24 iunie 2014, la adresa de e-mail office.rhrn@gmail.com. Proiectele câștigătoare vor fi anunțate pe 1 iulie.